Sign in to follow this  
Followers 0
VRazvan

[TRUSA TA DE CUNOSTINTE] Cazuri si inform'atii de prim ajutor

11 posts in this topic

Atitudinea in accidente colective sau catastrofe

 

Organizarea sistemului de reactie la calamitati in tarile civilizate:

 

- un comitet national de actiune in caz de dezastre cu corespondent la nivel local, din care fac parte toti factorii responsabili (medici si personal sanitar, politisti, pompieri, militari, etc.) 
- un plan de actiune privind organizarea mijloacelor materiale si umane la nivel national si local pe fiecare unitate in parte, cunoscut de toata lumea (acest plan trebuie sa constituie nu un obiect de inventar ci de preocupare continua a conducerii colectivitatii in ceea ce priveste modernizarea si insusirea lui); trebuie sa existe un sistem de alarmare eficient si modern la nivel national (telefon, radio, etc.), posturi telefonice sau de radioemisie de-a lungul cailor rutiere cu acces direct la politia rutiera sau/si la centrele de traumatologie sau ambulanta sanitara 
- existenta retelei de traumatologie sau in cel mai rau caz nominalizarea unor spitale cu sarcini de urgenta pe trei nivele.

Dotarea cu mijloace materiale si umane

Mijloace materiale propriu-zise: 
- asigurarea unui material divers si suficient necesar la locul accidentului sau in timpul transportului pentru tratament sau diagnostic, steril si impachetat in asa fel incat sa fie usor transportabil; pansamentele, materialul de imobilizare, materialul de sutura, instrumentarul si aparatura de reanimare, medicamentele si perfuzabilele sunt numai cateva dintre materialele strict necesare 
- existenta sau posibilitatea de a mobiliza mijloace de transport corespunzatoare pentru accidentati: autosanitare pentru distante mici, elicoptere pentru distante medii si avioane pentru distante mari 
- dotarea spitalelor cu sarcini de asigurare a urgentelor traumatice cu stocuri speciale pentru accidente colective sau dezastre 
- surse autonome de lumina la locul accidentului si al spitalelor de urgenta.

Mijloace umane: 
- educatie sanitara adresata tuturor cetatenilor, ce cuprinde masuri de autoajutorare in caz de traumatism (oprirea unei hemoragii, imobilizarea unei fracturi, etc.); este foarte important ajutorul necalificat pe care il dau grupele de cruce rosie, ca si masurile de instruire in cadrul protectiei muncii 
- instruire in traumatologie adresata personalului mediu sanitar, studentilor, medicilor. Experienta tarilor cu retea nationala de traumatologie a evidentiat superioritatea asistentei medicale a traumatizatilor facuta de echipe specializate in traumatologie fata de cea asigurata de reteaua medicala traditionala. Controversa continua sa existe in ceea ce priveste asistenta prespitaliceasca, daca ea poate fi facuta de paramedici sau de medici (prima eventualitate este mai putin costisitoare si mai accesibila).

 

Protocolul de actiune in caz de accident colectiv

 

Alertarea politiei rutiere sau a ambulantei sanitare
Alertarea politiei rutiere si/sau a ambulantei sanitare trebuie facuta cat mai precoce in cazul unui mare accident rutier, aviatic, cutremur etc.

 

Medicul coordonator de la ambulanta trimite la locul accidentului o salvare cu un medic cu experienta.
Medicul coordonator de la ambulanta trimite echipe speciale dotate cu trusa completa de asistenta medicala la locul accidentului, alerteaza echipele de politie si cele de pompieri dotate cu materiale speciale necesare stingerii incendiilor si dezangrenarii accidentatilor (echipe de descarcerare), asigura mijloace de transport cu dotare corespunzatoare.

 

Medicul sosit la locul accidentului se informeaza si comunica centrului: locul exact al accidentului (cu posibilitatile de acces in zona) si amploarea catastrofei (numarul aproximativ de morti, de traumatizati grav, de persoane prinse in accident), solicitand mijloacele de care are nevoie pentru prim ajutor si transport.

 

Medicul sosit primul la locul accidentului devine comandantul masurilor luate aici: 
- dispune inconjurarea locului dezastrului de catre politie pentru a indeparta restul civililor si mai ales infractorii care sosesc primii in aceste locuri
- organizeaza primul ajutor si mai ales scoaterea ranitilor de la locul accidentului (din vehicule, de sub daramaturi)
- organizeaza un loc in apropiere ferit de alte accidente si propice masurilor de reanimare si triere in vederea transportului la unitatile sanitare
- organizeaza primul ajutor calificat pentru urgenta I (tratarea 
insuficientei respiratorii acute, asigurarea hemostazei inhemoragiile externe, imobilizarea fracturilor mai ales vertebrale, pansarea plagilor etc.)
- intocmeste o documentatie medicala sumara pe o fisa standard, organizeaza transportul in siguranta. 
Experienta militara a evidentiat cel mai bine relatia directa existenta intre timpul scurs de la 
momentul accidentului pana la aplicarea tratamentului definitiv la un traumatizat si prognosticul medical, aratand ca scaderea mortalitatii nu poate fi pusa numai pe seama noilor mijloace terapeutice.

 
 

Organizarea transportului de la locul accidentului la spital presupune din partea medicului coordonator doua etape distincte: 

 

- trierea bolnavilor in patru grade de urgenta, cu evacuare esalonata in ordinea acestor grade: 
gradul I = traumatizati care au primit ajutor medical de urgenta si necesita masuri urgente de reanimare si interventie chirurgicala cu indicatie vitala (exista insuficienta respiratorie, leziuni vasculare majore, traumatisme craniocerebrale cu 
hipertensiune intracraniana, hemoperitoneu masiv) 
gradul II = traumatizati care necesita tratament medical si chirurgical in urgenta amanata (traumatisme abdominale deschise, fracturi deschise, luxatii articulare mari, arsuri peste 20% din suprafata corporala) 
gradul III = accidentati care nu necesita spitalizare dar care au nevoie de tratament ambulator (sunt cei mai zgomotosi, solicitand transportul cel mai rapid) 
gradul IV = traumatizati ale caror leziuni sunt incompatibile cu viata. 
- internare in spitalul cel mai potrivit pentru cazul respectiv. Spitalul cel mai potrivit pentru internarea traumatizatilor reprezinta inca o sursa de controversa medicala. Clasic se sustine internarea in spitalul cel mai apropiat de locul accidentului, indiferent de nivelul sau de dotare. Conceptia moderna si cea mai buna este aceea de a interna bolnavul la spitalul care poate sa ii acorde tratamentul definitiv cel mai calificat, iar spitalele de nivel 3 si 2 sa primeasca cazurile usoare (astfel se evita aglomerarea spitalelor de nivel 1 si 2 cu traumatizati, dar scade calitatea prestatiei medicale). 


La locul catastrofei exista totdeauna un mare volum de munca de specialitate: degajarea ranitilor de la locul accidentului, organizarea primului ajutor medical, elaborarea diagnosticului si trierea bolnavilor in ordinea urgentei in vederea transportului la spital. Pentru rezolvarea acestor probleme este necesar un conducator cu experienta mare, cu simt de raspundere, cu calitati umane deosebite si capacitati organizatorice; de asemenea, pentru o mai buna recunoastere intre membrii echipei, se impune folosirea de costumati.e diferite, cu insemne speciale pentru diversele categorii profesionale ce activeaza in focarul dezastrului.

 

Activitatea din spitalul de traumatologie

 

In intervalul de timp dintre alarmarea cu privire la accidentul (dezastru) colectiv si pana la sosirea primului transport de traumatizati (accidentati) in spital, se da curs desfasurarii planului de actiune in caz de calamitati al spitalului care se afla la medicul sef de garda (plan intocmit astfel incat spitalul sa poata acorda asistenta medicala tuturor traumatizatilor intr-un timp rezonabil): 

 

- alarmare si chemare a personalului care nu este de serviciu in spital, incepand cu chirurgii, anestezistii, asistentele de la salile de operatie, personalul de la radiologie, laborator, farmacie, etc. 
- organizare de echipe complexe formate din chirurgi, anestezisti, ortopezi, neuro-chirurgi, eventual internisti si cadre medii care vor avea sarcini distincte 
- o echipa va inregistra bolnavul, va lua anamneza de la bolnav sau insotitor, va prelua fisa care insoteste bolnavul si va face un examen clinic urmat de trierea bolnavului pentru continuarea resuscitarii in ATI sau transportul in sala de operatie 
- o alta echipa se ocupa de 
resuscitarea cardiorespiratorie in ATI, fiecare component al echipei avand sarcini precise 
- una sau mai multe echipe sunt gata pregatite pentru interventie chirurgicala in blocul operator; in echipa operatorie, pe langa chirurgul generalist pot fi inclusi si alti specialisti (ortopezi, ginecologi, asistente de sala de operatie, studenti, etc.) 
- se deschide rezerva de materiale a spitalului pentru cazurile de dezastre si se colaboreaza cu farmacia si depozitul de materiale al spitalului 
- se elibereaza un sector de paturi pentru bolnavii cu traumatism, pentru a fi comasati in acel loc, deci mai usor de urmarit.

 

Sursa: eGaming

Edited by CaRa

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ingrijiri in cazul intepaturilor de insecte

 

Primele masuri

 

intepaturi_insecte.jpg

 

Intepaturile insectelor provoaca de obicei umflaturi minore, roseata, durere si mancarimi. Aceste reactii slabe pot dura de la cateva ore la cateva zile iar tratamentul la domiciul consta in indepartarea simptomelor cauzate de intepaturile de insecta

Dupa intepatura, acea persoana ar trebui sa se indeparteze de insecta. Albinele alerteaza alte albine si acestea devin mai susceptibile sa intepe. E bine sa se ramana cat mai calm si tacut posibil deoarece miscarea ajuta la imprastierea veninului in circulatia sangvina.

Daca acul ramane in 
piele e bine sa fie indepartat dupa maxim 30 secunde. Daca se intarzie cu scoaterea acului e probabil sa creasca doza de venin primita. Acul poate fi scos cu degetul printr-o strangere rapida sau cu ajutorul unui cutit sau a unei carti de credit. De asemenea acul poate fi scos cu ajutorul unei bucati de leucoplast aplicate pe locul intepaturii care va fi extrasa brusc. Este bine sa se evite scoaterea acului cu pensa sau cu degetele deoarece aceasta ar putea mari cantitatea de venin din circulatie. 

Daca intepatura este la nivelul membrelor, membrul trebuie tinut cat mai jos pentru a incetini imprastierea veninului. Daca dupa cateva ore umflatura persista membrul intepat poate fi ridicat pentru a reduce umflatura.

 

 

 

Combaterea durerii, edemului si pruritului

 

Se aplica o punga cu gheata pe locul intepaturii pentru 15-20 minute timp de 6 ore. Daca nu se poate folosi gheata, pentru racirea locului, se poate folosi un material textil umed care va fi tinut pana la 6 ore pe locul intepaturii. Gheata nu va fi aplicata direct pe piele ci va fi folosita o bariera reprezentata de un material textile subtire pentru a evita arsurile. Dupa 6 ore daca dispare umflatura zona intepaturii se poate incalzi pentru cresterea confortului. 

Se poate administra un medicament eliberat fara prescriptie medicala pentru durere, umflatura si mancarime. 

Un 
antihistaminic administrat oral, cum ar fi Benadryl sau Clor-Trimeton poate anula aceste simptome. Antihistaminicele nu trebuie administrate copiilor sub un an fara stricta supraveghere medicala. 
Pentru ameliorarea durerii poate fi folosit un spray anestetic local ce contine 
benzocaina. Daca pielea reactioneaza alergic la spray folosirea acestuia trebuie oprita. 

Crema cu 
hidrocortizon sau lotiunea cu calamina poate reduce roseata si mancarimea. Crema cu hidrocortizon nu trebuie folosita la copii fara acordul medicului.

De retinut!

Cand se folosesc medicamente ce nu necesita prescriptie medicala este indicata citirea cu atentie si respectarea indicatiilor de pe etichete si prospecte. Gravidele sau femeile care incearca sa ramana insarcinate trebuie sa consulte medicul inainte de a lua orice medicament. Aspirina nu este indicata persoanelor sub 20 de ani din cauza riscului aparitiei sindromului lui Reye.

Sursa: eGaming !

Edited by EuSuntAla

Share this post


Link to post
Share on other sites

Primul ajutor in caz de hipotermie (expunere la temperaturi joase)

hipotermie1.jpg

 

Definitie si factori de risc

 

Hipotermia apare cand corpul uman se raceste si pierde caldura intr-o mai mare masura fata de capacitatea lui de a o sintetiza. Temperatura normala, luata intrarectal este intre 36.4 grade C si 37 grade C. In unele cazuri, se poate intampla ca un adult sanatos sa aiba o temperatura corporala joasa, ca de exemplu 35.6 grade C. Daca o astfel de persoana nu este bolnava, nu exista nici un fel de problema. In cazul in care nu este copil mic sau varstnic, nu mai este nevoie de nici o evaluare suplimentara.

Hipotermia se instaleaza atunci cand corpul uman este expus la aer, apa, vant sau ploaie rece. Temperatura poate scadea pana la un nivel de 10 grade C sau mai mult in timpul unei atmosfere umede si cu vant sau la imersia intr-o apa intre 16-21 grade C. In cazul hipotermiei, tratamentul la domiciliul este suficient pentru a aduce temperatura la normal.

Oricine poate face hipotermie. Cei mai multi oameni cu hipotermie usoara pana la severa recupereaza complet, fara afectare permanenta. Recuperarea este mult mai dificila in cazul copiilor si adultilor bolnavi sau varstnici. Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit, in special in cazul copiilor, adultilor bolnavi sau varstnici care nu sunt imbracati corespunzator.
 
Simptome si complicatii

 

Simptomele initiale includ: 

- frisoane 
- pielea rece, palida sau de culoare albastra 
- apatie (lipsa de interes sau grija) 
- afectarea capacitatiilor intelectuale 
- tulburari de echilibru 
- tulburari de vorbire (pronuntie nedeslusita) 
- parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor 
- dificultate in a indeplini sarcini. 


Simptomele tardive includ: 

- trunchiul (portiunea dintre gat si abdomen) rece, la palpare 
- rigiditatea musculara 
- bradicardia (batai cardiace cu frecventa sub normal) 
- respiratii superficiale si 
bradipnee
 (respiratii cu frecventa joasa) 
- slabiciune 
- somnolenta 
- pierderea constientei 
- frisoanele se opresc atunci cand temperatura scade sub 32 grade C.


Hipotermia este o urgenta medicala si poate duce rapid la pierderea constientei si 
deces, daca pierderea de caldura continua. Este foarte importanta cunoasterea simptomelor hipotermiei pentru a putea aplica imediat tratamentul. In cazul in care frisoanele devin violente sau daca este incapabil sa raspunda la intrebari, trebuie suspectata hipotermia si inceputa incalzirea cat mai rapid posibil.

 

 

Tratament

 

Tratamentul medical al hipotermiei depinde de severitatea hipotermiei. 

Tratamentul hipotermiei usoare include scoaterea din mediul care a determinat-o, folosind paturi calde, incalzitoare si sticle cu apa fierbinte.

Hipotermia moderata sau severa este tratata, de preferat, intraspitalicesc de catre medici specialisti. Se administreaza fluide calde intravenos, oxigen cald si alte tratamente pentru a ridica temperatura corporala.

 

Sursa: eGaming !

Edited by CaRa

Share this post


Link to post
Share on other sites

Prim ajutor in intepaturi de albine si viespi

 

intepaturi_albine_si_viespi.jpg

 

 

Generalitati

 

In astfel de cazuri tratamentul depinde de gravitatea afectiunii. Este foarte important de precizat faptul ca pana in prezent nu exista un antidot specific impotriva veninuluiacestor insecte. In ceea ce priveste simptomatologia, aceasta se datoreaza aparitiei unei reactii alergice la toxinele ce intra in organism prin intepatura, insa, daca tratamentul este administrat corect si la timp, multe dintre complicatii pot fi contracarate, iar evolutia alergiei, care in unele cazuri poate fi extrem de severa, este oprita la timp. 


Majoritatea pacientilor dezvolta o reactie locala la intepatura, caracterizata prin aparitia edemului, durerii, tumefactiei si inrosirii zonei, iar cu tratament antiinflamator, analgetic si cu o toaleta riguroasa a ranii, simptomele se remit sau se atenueaza in aproximativ 24 de ore.

Reactiile alergice sistemice la intepaturile albinelor apar cu o frecventa de 4 la 1000 de cazuri. Reactiile debuteaza la 2-60 de minute dupa contact si includ un spectru larg de simptome, care variaza de la intensitate medie la severa si chiar amenintatoare de viata. Persoanele hipersensibile, care nu sunt la primul contact cu veninul acestor insecte vor prezenta prurit generalizat, urticariedispneewheezing, greata sau crampe abdominale.

Deoarece aceste simptome au evolutie rapida si grava, pacientul este sfatuit sa cheme de urgenta ambulanta sau sa se prezinte imediat la camera de garda a celui mai apropiat spital de urgenta. Astfel de reactii sunt extrem de periculoase, putand progresa spre soc anafilactic, o situatie care are risc vital pentru pacient.

Tratament la domiciliu

 

Sfaturile medicilor includ:

- in cazul in care persoana nu a dezvoltat reactii alergice post-intepatura, terapia implica doar masurile clasice de prim ajutor
- evitarea altor contacte cu insectele: acest lucru poate fi realizat prin purtarea de echipament de protectie (mai ales apicultorii) sau haine cu maneci lungi, pantaloni lungi, palarii, etc., prin folosirea sprayurilor 
insecticide sau, pur si simplu evitand zonele po######te de albine si viespi;
- indepartarea imediata a acelor care au ramas infipte in piele (mai ales dupa intepaturile albinelor); metoda in sine de indepartare este mai putin importanta (se poate folosi o carte de credit sau unghia cu care se zgaraie locul intepaturii), ceea ce conteaza este ca acul sa fie inlaturat cat mai repede de la suprafata tegumentului; nu se recomanda prinderea sau apucarea acului sau insectei cu degetele, acest lucru determinand o compresie pe glandele producatoare de venin ale albinei si va inrautati acuzele;
- aplicarea de comprese cu gheata pe zona afectata poate ameliora suferinta: aceasta metoda terapeutica are atat efect antiinflamator cat si analgetic; compresele pot fi mentinute aproximativ 20 de minute in acelasi loc, frecventa aplicarii depinzand de intensitatea simptomelor (compresele pot fi aplicate chiar si din ora in ora, daca este necesar); pacientul este sfatuit sa evite aplicarea ghetii direct pe tegumente si sa foloseasca un prosop sau un alt material curat din bumbac in care sa infasoare cubul de gheata folosit;
- administrarea, daca simptomele o impun si daca pacientul are la indemana, a unor medicamente cu efect antihistaminic, cum ar fi difenhidramina sau loratadina (antialergic nonsedativ);
- administrarea, in scop analgetic, de 
ibuprofen sau acetaminofen;
- curatarea si igienizarea corespunzatoare a zonei afectate folosind apa si sapun, apoi aplicarea locala a unui unguent pe baza de antibiotic cu spectru larg;
vaccinarea antitetanos este recomandata daca au trecut mai mult de 10 ani de la ultimul rapel antitetanic;
- majoritatea intepaturilor nu necesita masuri terapeutice suplimentare. Daca insa pacientul dezvolta o simptomatologie generala mai severa, este sfatuit sa se prezinte cat mai grabnic la medic;
- in cazul in care pacientul intepat are antecedente de intepaturi de albina sau viespi care s-au soldat cu aparitia unor reactii alergice grave, ar trebui sa apeleze de urgenta la medic. Pana ajunge la specialist este folositor daca isi administreaza cat mai repede un antihistaminic (loratadina sau difenhidramina). Daca reactia alergica a debutat inainte ca pacientul sa fie in grija unui doctor, este indicat sa isi faca rapid o injectie cu noradrenalina (in cazul in care are deja un kit de urgenta pentru tratamentul alergiilor si stie cum sa il foloseasca).

 

 

Tratament de specialitate

 

In cazul in care pacientul este la primul contact cu veninul si nu prezinta simptome de alarma ale reactiilor alergice, tratamentul de specialitate va include toaleta zonei, cu dezinfectare locala si aplicarea de unguent antibiotic, precum si inlaturarea eventualelor ace ramase in piele. Pentru ameliorarea pruritului se poate administra un antihistaminic oral de tipul difenhidraminei. Tratamentul analgetic va contine ibuprofen, acetaminofen sau chiar ambele, in functie de intensitatea durerilor. Pacientul poate fi vaccinat preventiv antitetanos.

Daca simptomatologia alergica este de intensitate moderata, ceea ce presupune aparitia unui rash sau prurit generalizat, dar fara coexistenta fenomenelor respiratorii sau altor afectiuni cu posibil risc vital, pacientul poate primi medicatie antihistaminica sau glucocorti######zi, care sunt substante foarte eficiente fata de un larg spectru de reactii alergice, sau i se poate administra injectabil adrenalina (epinefrina). Aceste manevre pot fi facute si de catre personalul de pe ambulanta, in cazul in care pacientul a apelat la acest serviciu specializat din timp. Daca pacientul s-a prezentat la camera de garda si i s-a administrat medicatia de prima intentie, medicii pot hotari sa il mai tina o perioada de cateva ore sub observatie, pentru a urmari atent evolutia starii sale de sanatate.

Reactiile alergice manifestate prin rash si simptomatologie de natura respiratorie (dispnee, wheezing) vor fi tratate cu antihistaminice, glucocorti######zi si adrenalina, toate administrate pe cale injectabila. In aceasta situatie pacientul va fi trasportat la spital, unde va fi internat pentru o evaluare amanuntita a starii generale si pentru monitorizarea functiilor vitale.

Reactiile alergice severe, manifestate cu hipotensiune arteriala (pana la colaps circulator, in unele situatii), tumefierea, edematierea si congestionarea cailor respiratorii, cu dispnee, wheezing, cianoza, dureri precordiale, stare profunda de anxietate, sunt situatii care ameninta viata pacientului si reprezinta urgente medicale. Tratamentul in aceste cazuri este complex si poate presupune chiar intubarea oro-traheala a pacientului. Ca tratament imediat, pacientul va primi, pe cale injectabila, antihistaminice, glucocorti######zi si adrenalina (aceasta determinand cresterea tensiunii arteriale si dilatarea cailor respiratorii). Se poate monta si o perfuzie cu solutie salina in vederea reechilibrarii volemice. Masurile de prim ajutor se iau chiar de catre medicii de pe ambulanta, tratamentul de specialitate continuand in spital, unde pacientul va fi internat, chiar in sectia de terapie intensiva, daca starea sa este critica.

 

Cazuri particulare

 

Daca pacientul prezinta multiple intepaturi, mai mult de 10-20, insa nu are nici un simptom sau semn de reactie alergica imediata, medicii pot considera indicata internarea sa in spital pentru efectuarea unor analize suplimentare si observarea evolutiei sale ulterioare.
In cazul in care pacientul a fost intepat in gura (situatie rara, insa descrisa de specialisti), tratamentul nu va fi diferit de cel aplicat intepaturilor clasice, cu localizare la exteriorul corpului, insa pacientul va petrece mai mult timp internat in spital, deoarece riscul de a dezvolta complicatii de natura alergica este mai mare, iar implicatiile in aceste cazuri sunt mai grave.

Tratamentul complicatiilor trebuie instituit imediat si trebuie sa fie cat mai agresiv, pentru a stopa la timp evolutia acestora.
Daca pacientul a fost intepat in ochi, trebuie sa fie examinat de urgenta de un oftalmolog, acesta fiind singurul in masura sa cuantifice gradul de lezare al globului ocular.

Sursa: eGaming !

Edited by EuSuntAla

Share this post


Link to post
Share on other sites

Prim ajutor in intepaturi de insecteTratament la domiciliu

 

bondar.jpg

 

Majoritatea alergiilor cauzate de intepaturile insectelor sunt de intensitate moderata, tratamentul la domiciliu fiind de cele mai multe ori suficient pentru a diminua simptomatologia, adeseori foarte rasunatoare si impresionanta.

 

In continuare sunt prezentate cateva recomandari emise de specialisti pentru a face fata unor asemenea situatii:

 

- daca insecta este la suprafata pielii sau in jurul victimei, persoana in cauza trebuie sa isi mentina calmul si, cu miscari usoare, sa indeparteze insecta si sa se indeparteze din acea zona;
- daca insecta a intepat, dar este in continuare pe piele, sau, ca in cazul albinelor, are acul infipt in piele, acesta ar trebui indepartat cat mai repede posibil; acest lucru se poate realiza cu un obiect aflat la indemana de tipul unui card magnetic (carte de credit, de exemplu, sau ceva asemenator), cu care se freaca, sau se zgaraie usor locul, cu miscari perpendiculare pe zona afectata, unde inca se mai afla acul; daca nu se poate gasi un astfel de obiect, se poate incerca razuirea zonei cu unghia; nu este recomandat sa se prinda insecta si sa se traga, deoarece, atunci cand va fi agresata, va elibera si mai mult 
venin;
- tinerea sub control a edemului local, prin: ridicarea zonei care a fost intepata si mentinerea ei in pozitie antigravitationala, aplicarea de comprese locale cu gheata, indepartarea imediata, de preferat inaintea instalarii edemului, a eventualelor inele sau alte bijuterii care pot jena circulatia sangvina prin exercitarea unui efect constrictiv asupra zonei (metoda este folositoare daca intepatura este la nivelul mainilor sau picioarelor);
- terapie analgetica: durerea poate fi combatuta prin administrarea de acetaminofen sau de ibuprofen;
- tratamentul 
pruritului: se recomanda administrarea unui antihistaminic, de tipul difenhidramina, care va interactiona si va contracara unii din mediatorii aparuti in cadrul reactiei alergice precum si o parte din efectele lor, printre care si pruritul.

Medicamente fara prescriptie medicala

Difenhidramina face parte din categoria preparatelor ce pot fi eliberate fara prescriptie medicala (OTC- over the counter), insa pacientii trebuie sa fie extrem de precauti cand isi administreaza medicamentul, deoarece are efecte secundare importante, ameteli si profunde stari de somnolenta. In timpul tratamentului cu difenhidramina, pacientii nu sunt sfatuiti sa conduca autovehicule sau sa manipuleze orice alt tip de masina industriala, pentru a evita accidentele.

Aceste efecte secundare nu sunt insa prezente la antihistaminicele nonsedative, de tipul loratadina (Claritin), ceea ce o face mult mai sigura de administrat. Loratadina face parte si ea din clasa medicamentelor OTC. 
De asemenea, se poate administra local unguent pe baza de hidrocortizon (preparat OTC), sau o lotiune dermatologica cu proprietati calmante. La locul intepaturii se pot aplica si comprese cu bicarbonat de sodiu sau sare si apa. 

Daca apare o pustula (basica), se recomanda ca zona din jurul acesteia sa fie atent ingrijita si dezinfectata, iar pustula in sine nu trebuie sa fie sparta (altfel, rana se poate suprainfecta, determinand aparitia unor complicatii nedorite).
Pacientul nu trebuie sa se alarmeze daca simptomele incep sa se atenueze in 2-5 zile, ci trebuie sa continue tratamentul pana cand zona este complet vindecata si simptomele au disparut in totalitate.

Daca, insa, reactia alergica aparuta in urma intepaturii este severa, pacientul este sfatuit sa apeleze la un serviciu medical de specialitate sau sa cheme Ambulanta, daca nu se poate deplasa singur. Nu este recomandat sa conduca autovehicule dupa contactul alergizant.

 

De retinut!

 

Socul anafilactic este o urgenta medicala cu risc vital!

In cazul aparitiei unor reactii severe, pana la sosirea Ambulantei, pacientului ii este recomandat:
- sa ramana calm; 
- sa se indeparteze de zona in care sunt insectele;
- sa ia un medicament antihistaminic (1-2 capsule de difenhidramina);
- daca are 
wheezing sau dispnee marcata poate sa isi administreze un bronhodilatator inhalator (albuterol sau epinefrina), care va dilata caile aeriene, facilitand respiratia;
- sa se intinda pe spate, incercand sa tina picioarele deasupra nivelului capului, pentru a favoriza intoarcerea venoasa, daca se simte ametit sau are senzatie de lesin;
- daca are un kit de 
noradrenalina (in cazul pacientilor cu antecedente de reactie anafilactica), sa isi injecteze doza de noradrenalina conform instructiunilor cunoscute.

In cazuri severe se poate ajunge si la necesitatea efectuarii de manevre de resuscitare cardio-respiratorie (acestea trebuie realizate de persoanele din jurul victimei cand aceasta devine inconstienta, apneica sau nu mai are puls decelabil).
Echipa medicala deplasata la locul incidentului trebuie informat.ii corect in legatura cu medicamentele administrate in vederea ameliorarii simptomatologiei sau a prezentei altor alergii ale pacientului.

 

Tratament de specialitate

 

Prioritatile tratamentului de specialitate includ asigurarea functiei respiratorii si mentinerea tensiunii arteriale in limite normale. 

Pentru realizarea acestor obiective se poate recurge la:
- oxigenare prin masca, daca pacientul este dispneic;
- montarea unei sonde de 
intubatie orotraheala (in cazuri severe), si ventilatie asistata; este o metoda temporara, pana scad din intensitate efectele reactiei alergice
- asigurarea unei linii de acces venos prin care sa se administreze solutii saline in caz de 
hipotensiune arteriala, precum si administrarea de tonice cardiace si de bronhodilatatoare.

 

Sursa: eGaming

Edited by CaRa

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tipurile de restrictii ale copilului-pasager

 

 

 

 

Generalitati

 

Administratia Nationala de Siguranta a Traficului pe Autostrazi impreuna cu Academia Americana de Pediatrie au publicat urmatoarele recomandari privind tipurile de restrictii ale copilului-pasager in functie de varsta, greutate si inaltime. Urmatoarele sunt tipurile de dispozitive de restrictie a copilului pasager si recomandarile in functie de grupa de varsta, greutate si inaltime. Cele mai comune sunt scaunul de masina al sugarului, scaunul pentru masina special pentru pozitia din fata si scaunul cu centura de siguranta. Altele includ urmatoarele:

Patutul-auto pentru sugar:
- acesta este destinat sa mentina sugarul pe o suprafata plana cu capul copilului situat catre centrul autoturismului
- acesta adaposteste sugarii cu greutate mai mica de 2,5 kg - acesti copii sunt prea mici pentru majoritatea scaunelor de masina.

 

Scaunul pentru sugar - destinat locului din spate: 
- acesta pozitioneaza sugarul astfel incat sa infrunte directia opusa in care se misca masina
- asigura capului, gatului si corpului copilului suportul necesar in eventualitatea unei ciocniri sau opriri bruste
- acest dispozitiv adaposteste copii de pana la 9,1 kg, 43,8-66 cm lungime si pana la varsta de un an.
- unele scaune pentru sugar prezinta doua parti: baza este fixata bine de masina, iar scaunul se misca in afara si in interior
- nu trebuie sa plasam niciodata un scaun de spate in pozitia din fata a masinilor dotate cu airbag-uri; acesta pune copilul in pericol de traumatism sever sau moarte din cauza airbagului in cazul unui accident.

 

Scaunul de copil pentru pozitia din fata: 
- aceasta fixeaza copilul vertical, in directia de mers
- este adaptata copiilor cu greutate cuprinsa intre 9,1-18,2 kg, 66-127cm lungime si pana la varsta de 4 ani.

 

Scaunul-auto inaltator (cu platforma de siguranta): 
- acesta ridica copilul pentru a asigura pozitia normala a umerilor, taliei si genunchilor
- este destinat utilizarii atunci cand pozitia umerilor este mai inalta decat pozitia urechilor
- este adaptata copiilor cu greutate cuprinsa intre 18,2-36,4 kg, inalti de 88,9-121,9 cm si varsta cuprinsa intre 4 si 8 ani.

 

Combinatie intre scaun inaltator si fixare in 5 pozitii: 
- acesta pozitioneaza copilul vertical pentru a infrunta pozitia de mers
- este adaptat sa suporte copii cu greutate cuprinsa intre 13,6-18,2 kg si pana la varsta de 4 ani
- dupa ce copilul atinge greutatea de 18,2 kg si implineste 4 ani, hamurile vor fi indepartate si scaunul cu platforma de siguranta folosit ca si dispozitiv de sustinere a taliei.

 

Scaun-fotoliu cu suport pentru cap: 
- acesta ridica copilul pentru a asigura o pozitie normala a genunchilor, umerilor si taliei
- se foloseste atunci cand spatele este mai jos decat pozitia urechilor
- este adaptat copiilor cu greutate cuprinsa 18,2-36,4 kg, inaltime intre 88,9-121,9 cm si varsta cuprinsa intre 4 si 8 ani.

 

Centura pentru fixarea umerilor si genunchilor
- este destinata copiilor de 8 ani si greutate peste 36,4 kg
- este adaptata copiilor suficient de inalti incat genunchii se indoaie peste scaun in pozitia sezut, iar spatele ajunge suficient de in spate incat sa nu stea garbovit
- centura pentru fixarea genunchilor este dispusa de-a lungul coapselor copilului, iar cea pentru siguranta umerilor, in jurul centurii scapulo-humerale
- este interzisa trecerea centurilor de siguranta pe sub brate sau catre spate deaorece nu vor beneficia de protectie a partii superioare a corpului si risca sa fie aruncati din acest dispozitiv.

 

Sursa: eGaming !

Edited by EuSuntAla

Share this post


Link to post
Share on other sites

Prim ajutor in caz de electrocutare (soc electric)

 

Tratament la domiciliu

 

Curentul electric poate determina atat arsuri superficiale (la locul de intrare si iesire) cat si leziuni ale organelor interne.
Socurile electrice de scurta durata, de intensitate redusa, care nu determina simptome si nici arsuri ale tegumentului, nu necesita tratament. 
In cazul socurilor de intensitate ridicata sau a celor care au determinat arsuri tegumentare, se recomanda consult medical de urgenta. Medicul va evalua arsurile arcului electric.

Primul ajutor pana la sosirea medicului consta in:
- intreruperea sursei de curent electric, fara a atinge victima sau sursa de curent cu mainile goale; se vor folosi manusi izolante sau un material (lemn, plastic, cauciuc) electroizolant pentru a indeparta sursa de curent
- daca victima este in stop cardio-respirator se poate ulterior tenta resuscitarea cardio-respiratorie, dar numai dupa intreruperea sursei de curent (altfel exista pericolul de electrocutare a salvatorului)
- daca sunt prezente puls si respiratie spontana, victima va fi asezata in pozitia de siguranta si supravegheata pana la sosirea echipajului medical.

 

Tratament medical

 

Tratamentul depinde de severitatea arsurii si de natura altor traumatisme gasite.

Arsurile se trateaza in functie de severitatea lor.
- Arsurile minore pot fi tratate local cu crme cu antibiotic si pansament steril.
- Arsurile mai severe pot necesita interventie chirurgicala pentru curatarea ranii sau chiar aplicarea unor grefe de piele.
- Arsurile severe ale bratelor, picioarelor sau mainilor pot necesita interventie chirurgicala pentru indepartarea musculaturii afectate sau chiar amputatie.

Alte traumatisme pot necesita tratament. 
- Leziunile oculare pot necesita examinare si tratament adecvat din partea medicului oftalmolog.
- Fracturile osoase necesita montarea de atele, gips sau interventie chirurgicala pentru reducerea fracturilor osoase.
- Leziunile organelor interne necesita monitorizare si eventuala interventie chirurgicala.

 

Sursa: eGaming

Edited by CaRa

Share this post


Link to post
Share on other sites

Prim ajutor si tratament in caz de inec

 

Scopul tratamentului consta in salvarea victimei si inceperea suportului vital de baza. In cazul unui pacient aproape inecat, cu cat este salvat mai rapid si inceputa resuscitarea cardio-pulmonara, cu atat sansele se supravietuire cresc. Este importanta asigurarea sigurantei salvatorului.

 

Masuri pentru salvarea unei victime cazuta in apa

 

- aruncarea unei funii cu un capat de prindere
- folosirea unui bat lung
- aducerea unei barci langa victima si remorcarea pana la mal. A nu se incerca mutarea victimei in barca deoarece exista riscul de a rasturnare a barcii. Apa prea rece poate impiedica victima de a apuca obiecte sau a ajunge la ele pentru a se salva.
- se poate incerca salvarea prin inot pana la victima numai in cazul in care salvatorul este antrenat pentru asa ceva. A nu se incerca acest lucru daca salvatorul nu se simte in stare. Se poate ineca impreuna cu victima.
- daca se incearca o salvare in apa, se recomanda apropierea prin spatele victimei si incercarea de linistire a acesteia. Daca victima este foarte speriata, poate trage salvatorul in apa.
- se recomanda trecerea unui brat pe sub barbia victimei si mentinerea capului la suprafata apei; in cazul in care se suspicioneaza leziune de coloana cervicala, capul-gatul si trunchiul se vor tine in linie dreapta.
- cea mai buna optiune o constituie deplasarea victimei prin plasarea ei pe o scandura.

 

Masuri de salvare in cazul caderii in apa printr-o ruptura de gheata

 

- este interzisa deplasarea pe gheata pentru a incerca salvarea victimei
- aruncarea unei funii sau a unui bat pentru a scoate victima afara si deplasarea pe gheata pe burta pentru repartizarea greutatii
- evitarea incercarii de catarare pe marginile ghetii deoarece acest lucru va duce la o noua ruptura a ghetii
- daca victima este inconstienta, se va lega o funie de incheietura mainii salvatorului, se fixeaza celalalt capat si apoi deplasarea acestuia de burta pentru a ajunge la victima
- o alta tehnica consta in formarea unui lant din oameni, fiecare contribuind la salvarea victimei.

 

Primul ajutor in cazul unei victime aproape inecate

 

- Primul ajutor in cazul unei victime aproape inecata consta in administrarea de oxigen la nivel pulmonar, fara a agrava o potentiala leziune de coloana cervicala
- Daca victima nu respira, se va incepe imediat respiratia gura-la-gura; aceasta include si respiratia gura la gura efectuata in apa
- in timpul deplasarii catre mal a victimei se va asigura ventilatia la fiecare 5 secunde
- in cazul in care caile respiratorii sunt obstruate, se va efectua manevra Heimlich pentru dezobstructie, prin plasarea degetelor in forma de pumn la nivelul stomacului victimei si crearea unei presiuni la nivel abdominal; manevra se efectueaza pana la dezobstructia cailor aeriene
- compresiile toracice sunt dificil de efectuat in apa in cazul in care nu exista o suprafata plana, ele se vor efectua cand aceasta este disponibila
- odata ajunsi la mal, se va reevalua respiratia si circulatia pacientului (pulsul si bataile cardiace). In cazul in care pacientul prezinta respiratie si circulatie normale fara a exista suspiciune de leziune a coloanei cervicale, se va plasa pacientul in pozitie de siguranta (intins pe burta, bratele intinse la nivelul umerilor si indoite, capul intr-o parte si piciorul de aceeasi parte indoit in unghi drept de la nivelul bazinului) pentru a mentine caile aeriene libere si a asigura drenajul apei inghitite. Daca pacientul nu respira, se va incepe resuscitarea cardio-pulmonara (respiratie gura la gura si compresii toracice) pana la sosirea salvarii sau pana persoana incepe sa respire.
- prevenirea hipotermiei prin indepartarea hainelor ude si invelirea in paturi calde
- supravegherea pacientului pana la sosirea personalului medical autorizat.

 

Sursa: eGaming !

Edited by EuSuntAla

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Primul ajutor in cazul arsurilor


 

Generalitati:
 
Arsura este o leziune provocata de actiunea caldurii asupra tesuturilor; o temperatura care depaseste 46 grade celsius este nociva pentru tesuturi. 
Arsurile pot fi de diferite tipuri:
- arsuri termice: provocate de caldura sub forma de corpuri solide supraincalzite (fierul de calcat), lichide sau vapori fierbinti, flacari
- arsuri chimice: provocate de acizi sau baze
- arsuri electrice: prin electrocutare
- arsuri prin radiatii: radiatii solare, UV
Pacientul cu arsura trebuie tratat ca un politraumatizat, deoarece o arsura majora nu cauzeaza numai leziuni ale pielii ci se poate insoti si de disfunctii grave organice.

 
 

Masuri de siguranta
 
Pentru ca salvatorul sa nu devina el insusi o victima trebuie sa aiba in vedere cateva masuri de siguranta:
- se va intrerupe sursa agresiunii: curentul electric, gazul
- se va indeparta victima din mediu (incendiu) sau din apropierea sursei de caldura 
- daca este vorba de arsuri electrice, salvatorul trebuie sa-si ia masuri de siguranta suplimentare: sa nu atinga victima cu mainile goale ci sa folosesca materiale electroizolante
- se va indeparta victima dintr-o zona cu risc de explozie
- in cazul unui incendiu se va incerca evitarea inhalarii fumului, fie prin folosirea unor masti speciale fie prin aplecarea capului la intrarea in cladire
- focul se stinge cu apa, stingator CO2 sau, de la caz la caz, cu paturi, zapada, pamant etc.
- in cazul unei victime ale carei haine au luat foc, aceasta va fi oprita sa alerge (desi aceasta este de obicei reactia victimelor), se va culca la sol si eventual se va acoperi cu o patura.

 
 

Evaluarea arsurilor
 
In functie de profunzimea leziunilor provocate, sunt 4 grade de arsuri:

 

- gradul I: cand este afectat doar stratul superficial al tegumentului (epidermul); pielea este rosie, infla###### si dureroasa; exemplu de arsura de gradul I este eritemul solar
- gradul II: cand este afectat si dermul (stratul mijlociu al pielii); pielea este rosie, infla######, foarte dureroasa si acoperita de flictene cu continut clar (basicute cu lichid galbui); exemplu de arsura de gradul II sunt arsurile provocate de lichidele fierbinti sau metale supraincalzite
- gradul III: pielea alba cu flictenele au continut sangvinolent si durerea este mai putin intensa, datorita distrugerii terminatiilor nervoase
- gradul IV: cand sunt distruse toate straturile pielii, aparand necroza, cruste negre, tesuturile fiind complet carbonizate, 
Aprecierea gravitatii starii victimei se face in functie de gradul arsurii si de suprafata corporala arsa. Aprecierea suprafetei corporale afectate se poate face cu „regula lui 9", astfel:
- membrul superior = 9%, 
- membrul inferior = 18% (la copil 14%)
- trunchiul anterior sau trunchiul posterior = 18%
- capul si gatul = 9% (la copil 18%)
- organele genitale = 1%
sau considerand aria palmei victimei ca reprezentand 1% din suprafata corporala.

 

 

De retinut!

 

In fata unei victimei cu arsuri, trebuie actionat ca si in fata unui politraumatizat, deoarece de multe ori aceasta poate prezenta leziuni organice mult mai grave decat leziunea de la suprafata pielii. De exemplu in cazul unui incendiu victimele pot prezenta pe langa arsuri cutanate si intoxicatii cu CO sau leziuni determinate de inhalarea fumului.
De aceea, primul gest va fi evaluarea functiilor vitale (ABC) si daca e nevoie resuscitarea cardio-respiratorie si abia apoi se vor evalua arsurile.
Gravitatea arsurilor
Aprecierea prognosticului arsurilor se face tinand cont de gradul arsurii, suprafata corporala afectata, leziunile asociate, varsta si starea de sanatate a victimei inainte de acest incident.
Arsuri grave, cu un prognostic rezervat, sunt arsurile:
- de gradul III-IV cu afectarea a peste 10% din suprafata corporala
- de gradul I-II, cu afectarea a peste 25% din suprafata corporala sau peste 20% din suprafata corporala daca survine la varste sub 10 sau peste 50 de ani
- arsurile care afecteaza: palmele, plantele, fata, organele genitale
- arsurile asociate cu leziuni de inhalare a fumului si altor substante toxice
- arsurile asociate cu alte leziuni: traumatisme, fracturi, plagi
- arsurile survenite la nou-nascuti, la varstnici sau persoane tarate (cu afectiuni cronice cardiace, pulmonare, diabet etc.)
- arsurile electrice. 
Arsuri medii sunt arsurile:
- de gradul III-IV cu afectarea a sub 10% din suprafata corporala
- de gradul I-II, cu afectarea a 15-25 % din suprafata corporala sau 10-20% din suprafata corporala daca survine la varste sub 10 sau peste 50 de ani
Arsurile usoare sunt arsurile:
- de gradul III-IV cu afectarea a sub 2% din suprafata corporala
- de gradul I-II, cu afectarea a sub 15% din suprafata corporala sau sub 10% daca survine la varste sub 10 sau peste 50 de ani
In cazul leziunilor electrice gravitatea depinde de tipul, intensitatea si tensiunea curentului electric, rezistenta la punctul de contact si de iesire, durata contactului, traseul curentului prin corp si factori de mediu asociati.

 

Primul ajutor in arsurile termice
 
Arsura de gradul I si II
In cazul arsurilor usoare (gradul I si II) primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate sub un jet de apa rece (20 minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. Se pot aplica eventual spray-uri speciale pentru arsuri.
Arsura de gradul III si IV
In cazul arsurilor grave (gradul III si IV):
- in cazul arsurii cu flacara se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat prin culcarea victimei la pamant si acoperirea cu o patura sau o haina; se va impiedica victima sa alerge (aceasta fiind reactia fireasca a unui om cuprins de flacari) deoarece curentii de aer intretin focul
- nu se va dezbraca victima daca hainele sunt lipide de pielea arsa
- se va stropi cu apa rece (sau cu zapada) si se vor aplica comprese cu apa rece pe zonele lezate
- se va transporta victima la spital cat mai rapid
- nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe leziuni.

 

Primul ajutor in arsurile chimice
 
In cazul arsurilor determinate de substante chimice primul ajutor consta in limitarea contactului substantei chimice cu tesuturile si diminuarea concentratiei substantei. In acest scop:
- se indepartea rapid hainele imbibate in substanta nociva
- se spala suprafata afectata cu jet de apa timp de 20-30 minute
- exceptie face arsura cu varul nestins, in care nu se toarna niciodata apa, deoarece varul se activeaza in prezenta apei. In acest caz se tamponeaza doar cu un tampon uscat si abia dupa ce varul a fost indepartat se poate spala cu apa.
De retinut!
Nu este indicat sa se incerce neutralizarea substantei chimice deoarece in urma reactiei de neutralizare se elimina o mare cantitate de caldura care poate agrava leziunile. Abia dupa spalarea cu apa se poate eventual incerca aplicarea antidotului: apa bicarbonatata in cazul arsurilor cu acizi sau otet in cazul arsurilor cu baze.

 

Arsuri electrice
 
Arsurile electrice produc leziuni la locul de intrare si la cel de iesire (marca electrica) dar provoaca si leziuni profunde ale organelor (tulburari de ritm, leziuni neurologice, vasculare, musculare) chiar si stop cardiac. 
In caz de electrocutare:
- se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge victima, fie de la intrerupator fie indepartand cablul electric cu un obiect nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc sau folosind manusi de cauciuc pentru autoprotectie
- nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate
- daca victima este in stop cardio-respirator se va face masaj cardiac si respiratie artificiala.
Orice victima care a suferit o electrotrauma trebuie transportata si internata in spital pentru cateva zile, indiferent de starea victimei.

 

Sursa: eGaming

Edited by CaRa

Share this post


Link to post
Share on other sites

Primul ajutor in cazul hipertermiei (supraexpunerii la cald)

 

hipertermie.JPG

 

 

Sub denumirea de hipertermie sunt cuprinse manifestari ce apar in contextul expunerii la caldura (nu numai la soare). Sunt mai frecvente vara dar pot aparea in orice anotimp. In urma expunerii prelungite la temperaturi crescute (caldura) pot aparea: arsuri solare, edeme, crampe musculare, deshidratare, sincope siinsolatie (socul caloric). Aceste manifestari sunt determinate nu numai de actiunea directa a caldurii, ci apar mai ales ca urmare a declansarii in organism a unor mecanisme adaptative, organismul incercand prin acestea sa restabileasca temperatura normala a corpului. Mecanismele termoreglarii actioneaza pentru pierderea caldurii prin mecanisme centrale si periferice: radiatia, conductia, convectia si evaporarea. Evaporarea se realizeaza prin transpiratie, ceea ce antreneaza in acelasi timp si edemedeshidratare si hipovolemie(scaderea volumui sangvin) si tulburari hidro-electrolitice. Cresterea temperaturii centrale stimuleaza vasodilatatia periferica, iar aceasta, pe langa pierderea de caldura determina si hipotensiune si scaderea debitului cardiac.

 

Factori de risc

 

Factorii de risc pentru hipertermie sunt:

- varstele extreme (copiii si batranii, care au dificultati de termoreglare);
obezitatea;
- efortul prelungit sau intens intr-un mediu supraincalzit, imbracamintea neadaptata temperaturii (muncitorii la camp sau sportivi, militari, pompieri - cei care poarta uniforme); 
- bolnavi cronici (
boli cardiovasculare, tulburari hormonale, boli metabolice, boli cronice incurabile, boli febrile etc.);
- administrarea unor droguri sau medicamente (alfa-agonisti, 
amfetamine, anticolinergice, antihistaminicecocaina,blocante de Ca, beta-blocante, diuretice);
- persoane neaclimatizate (care nu sunt adaptate la conditiile de mediu, fie au trait in alta zona climaterica fie nu au muncit anterior in conditii asemanatoare);
- expunerea de lunga durata sub razele solare pe timp de 
canicula
- stationarea sau munca prelungita intr-o incapere inchisa, neaerisita, cu temperatura aerului ridicata, eventual combinata cu umiditatea ridicata).

 

Arsura solara

 

Arsura solara apare frecvent vara, fie in urma expunerii excesive la soare, la plaja, fie in cazul muncii in aer liber. Tegumentele devin rosii, inflamate, apare usturime si in cazul arsurilor mai severe pot apare flictene (vezicule cu lichid); dupa cateva zile pielea devine maronie si apoi se descuameaza. 

Primul ajutor in cazul arsurilor solare consta in:
- alegerea unui mediu racoros si evitarea expunerii la soare cateva zile; 
- se pot aplica unor comprese cu apa rece sau dusuri cu apa rece; 
- se pot aplica unguente, creme, spray-uri sau solutii speciale pentru arsurile solare.


Arsurile solare pot fi prevenite cu usurinta prin: 
- expunerea treptata la soare si evitarea orelor de la mijlocul zilei (11-16) in cazul bailor de soare (plaja);
- aplicarea de creme protectoare pe pielea expusa la soare;
- in cazul celor care muncesc in aer liber, acoperirea 
tegumentelor expuse la soare cu imbracaminte subtire, din fibre naturale si de culoare deschisa si acoperirea capului (palarie).

 

 

Edemele

 

In cazul expunerii la temperaturi crescute, ca urmare a vasodilatatiei periferice pot aparea edeme localizate cu predilectie la nivelul membrelor. Apar mai frecvent la persoanele neaclimatizate cu temperaturile crescute si care mentin o pozitie ortostatica (in picioare) timp indelungat. 

Pentru reducerea edemelor se recomanda efectuarea unor exercitii fizice usoare cu membrele si adoptarea pozitiei culcat cu membrele inferioare ridicate.

 

 

Crampele musculare

 

Prin transpiratie se pierd atat apa cat si saruri minerale; ca urmare poate aparea o hiponatremie (scade sodiul) ceea ce determina aparitia crampelor musculare. Acestea sunt niste contractii musculare ce apar involuntar la nivelul membrelor si sunt foarte dureroase.

Cand apar astfel de crampe musculare:
- se recomanda parasirea mediului supraincalzit si gasirea unui loc racoros;
- se maseaza usor muschii cu crampe;
- se hidrateaza cu sucuri de fructe sau apa rece sarata (1 lungurita de sare la un pahar de apa), ju######te de pahar la fiecare 15 minute, timp de o ora;
- se supravegheaza victima deoarece pot apare si alte manifestari ale 
hipertermiei.

 

 

Deshidratarea

 

Deshidratarea apare in cazul expunerii prelungite la temperaturi inalte si umiditate mare, fiind mai frecventa la varstele extreme (nou-nascuti, sugari si batrani). Deshidratarea se produce datorita pierderilor lichidiene prin transpiratii profuze, ca urmare a mecanismelor termoreglarii declansate de temperatura centrala a corpului de 38-40 grade Celsius.

Semnele deshidratarii sunt: tegumente flasce, uscate sau dimpotriva acoperite de transpiratii profuze, paloare, slabiciune, ameteli, cefaleegreata, varsaturi, sete intensa (senzatie de gat uscat), absenta urinarii sau urinare redusa cantitativ, crampe muscularehipotensiune si tahicardie.

Atitudinea in cazul unei persoane deshidratate este:
- aducerea intr-un mediu racoros, departe de sursele de caldura;
- adoptarea unei pozitii de clinostatism cu picioarele mai sus decat corpul; daca victima este inconstienta sau varsa se va adopta pozitia de siguranta (culcat pe o parte);
- se incearca hidratarea orala cu apa sarata (1 lingurita de sare intr-un pahar cu apa), treptat, in cantitati mici (numai daca este constienta si nu varsa);
- se aplica comprese reci pe fata si corp si se transporta victima la spital, pentru continuarea hidratarii pe cale intravenoasa (
perfuzii).

 

 

 

Sincopa

 

In cazul persoanelor deshidratate sau neaclimatizate la temperaturi ridicate, aflate in pozitie ortostatica (in picioare) poate aparea sincopa - pierderea constientei de scurta durata, ca urmare a hipotensiunii ortostatice - consecintadeshidratarii, vasodilatatiei periferice si scaderii debitului cardiac. In astfel de cazuri, se va mentine pozitia de clinostatism cu picioarele mai sus decat corpul si se va incepe hidratarea orala (cand victima e constienta si nu varsa) care se va continua cu hidratarea parenterala dupa transportul la spital.

 

 

Socul caloric - insolatia

 

Cand temperaturile sunt prea ridicate (temperatura centrala peste 40,5 grade Celsius) sau expunerea este prelungita, mecanismele de termoreglare sunt depasite si poate aparea socul caloric sau insolatia. Aceasta reprezinta o urgenta medicala majora, deoarece este pusa in pericol viata victimei si se pot produce leziuni la nivelul tuturor organelor, inclusiv edem cerebral sau chiar accident vascular cerebral. Mortalitatea in acest caz este de 10%.

Clinic apar: temperatura corpului crescuta, pielea deshidratata, inrosita, puls rapid, respiratie accelerata, superficiala,iritabilitate sau dimpotriva somnolenta, confuzie, delir pana la pierderea constienteiconvulsiicoma

Primul ajutor:
- se va transporta victima intr-un mediu racoros;
- se va aseza in pozitie culcat, cu membrele inferioare mai sus; daca este inconstienta se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte);
- se vor scoate hainele si se vor aplica comprese umede pe corp sau se va stropi victima cu apa rece; imersia in apa rece prezinta riscul de convulsii de aceea este mai prudent ca aceasta sa se faca numai in prezenta personalului medical; 
- se solicita ajutor medical sau se transporta cat mai repede la spital;
- nu se vor administra lichide victimei;
- in cazul 
stopului cardiorespirator se vor efectua manevrele de resuscitare cardiorespiratorie.

 

 

 

Sursa: eGaming !

Edited by EuSuntAla

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.
Sign in to follow this  
Followers 0

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.