Cruyff nesfârșit

[SEFkabbod 0]

 

 

Johan Cruyff a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Asta știam din 1974, când Cruyff pierdea singur finala de Mondiale pe care tot el o câștigase. „Olanda a jucat foarte bine primul minut” – declara atunci Cruyff. Trebuia să înțelegem că avem de-a face cu un cap care gândește prea repede pentru propriile picioare și pentru mintea noastră. Ne lămurește o altă cugetare a acestui om uimitor: „Joci fotbal cu mintea. Picioarele nu fac decât să te ajute”.

Primul lucru care trebuie revizuit după dispariția lui Cruyff e aprecierea. Cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor? Prea puțin spus. Cruyff, superjucătorul și antrenorul, a fost o inteligență care educă, bruschează, face paradă și decide perfect fără oprire.

Cruyff a fost un om needucat. La 12 ani a rămas fără tată. L-a căutat toată viața. Se spune că a purtat discuții lungi cu el, în nopți nedormite în bucătăria din Barcelona unde tocmai întorcea fotbalul pe dos. Mai înainte, Johan a fost băiat de mingi la Benfica – Real, finală de Cupa Europei, la Amsterdam. Acolo, încremenit pe tușă, l-a văzut pe Alfredo Di Stefano. Ceva s-a transmis, atunci, dinspre Soare spre Tușă. O bănuială insuficient sprijinită video spune că adevăratul Suprem a fost Di Stefano. Nu știm.

În schimb, e clar că Johan Cruyff a desfăcut și reasamblat fotbalul. Mai întâi cu Ajax, a doua oară cu Barcelona. Cum? Aflăm din afara fotbalului. De pildă, Cruyff, explicând șoferilor trasee prin orașe pe care nu le vizitase sau lămurindu-l pe marele coechipier Arie Haan la ce unghi și cu ce forță se introduce o monedă într-un automat Coca-Cola. Cruyff a conferențiat cu accentul lui demodat de băiat sărac în timpul meciurilor, anulând indicațiile antrenorilor sau anunțându-și coechipierii că se pot odihni întrucât are de dat goluri. Cruyff a înțeles devreme că trebuie să fie tatăl pierdut și că Universul poate fi modificat. A jucat fotbal mereu nemulțumit de rămânerea în urmă a acestuia din urmă. A fost superior driblingului, vitezei și golului pentru că, spre deosebire de ceilalți fotbaliști, n-a jucat dinăuntru. A jucat din afara și de deasupra fotbalului. Cantona a ghicit ceva când a spus că Johan Cruyff putea fi cel mai bun pe orice post. Nu trebuie uitat că, odată, Cruyff a propus, printre colegi exasperați, înlocuirea portarului cu un fundaș cu mănuși. Pentru a câștiga un atacant în plus.

Până la urmă, ce se spune despre Cruyff e marginal. Cruyff a fost prea mult. Idealist pragmatic, vizionar, atlet oarecum parafrazat de Federer, principe strălucitor până la aroganță, băiat fără tată. Enorm și dintr-odată. Avem restul zilelor ca să îl înțelegem. Deocamdată: venerația.

 

 

 

Sursa: