Caracterul educativ al muzicii hip-hop

[OmuPower 1,152]

Caracterul educativ al muzicii hip-hop

 

 

Despre artă se poate vorbi mult și bine, dat fiind că este un produs al imaginației, un concept supus interpretării personale prin exploatarea căruia beneficiază atât artistul, cât și publicul său. Muzica este catalogată ca artă de către marii filosofi încă din cele mai vechi timpuri și a cunoscut o evoluție treptată de-a dreptul impresionantă. Cum arta este forma absolută a creativităţii umane şi totodată o formă de cunoaştere, muzica reprezintă toate aceste lucruri. Astfel, aceasta are capacitatea de a genera emoţii complexe, trăiri profunde, influenţând starea emoţională şi chiar personalitatea unui individ. Există o legătură foarte strânsă între cultură și acest tip de artă, iar societatea poate fi schimbată prin muzică. Dintre toate funcțiile artei, care sunt importante în egală măsură, cea educativă este deseori ignorată. Cu atât mai mult când vine vorba de hip-hop, unul din cele mai controversate genuri muzicale.

Aşadar, se poate vorbi despre apariţia hip-hop-ului în anii ’70 în Bronx, în condiţiile în care po######ţia afro-americană avea un nivel de trai scăzut. De acolo acesta s-a răspândit în întreaga lume, iar în ceea ce priveşte România, curentul a pătruns după anii ’90. Hip-hop-ul s-a născut în stradă, dând glas nemulţumirilor celor defavorizaţi. De-a lungul timpului, mesajele transmise au devenit din ce în ce mai diversificate şi, dacă la început se vorbea despre sărăcie, pe parcurs au apărut și alte teme precum sistemul politic defectuos, opresiunea socială, condiţia umană, credinţa, situaţiile cotidiene, exprimarea celor mai profunde sentimente. Esenţa lui constă tocmai în caracterul realist. Şi ce poate oferi circumstanţe mai favorabile dezvoltării ca om mai bine decât o prezentare vădită a realităţii? Muzica are un puternic efect stimulativ, ceea ce înseamnă că ascultătorul nu rămâne indiferent la ceea ce ascultă, ci reacţionează. El filtrează informaţia şi îşi formează propriile concepţii.

 

 

Hip-hop-ul este un gen muzical condamnat de mulți, considerând că acesta ar reprezenta o influență negativă, mai ales asupra tinerilor. Această părere este motivată de percepția textului ca fiind lipsit de calitate datorată utilizării unui limbaj liber, exprimat prin versuri licenţioase, sau abordării unor subiecte ca drogurile, violenţa, sexualitatea. În mare parte, cei care nu tolerează acest gen nu pot trece peste caracterul explicit al limbajului şi pătrunde înţelesul unei piese. Mesajul transmis este primordial deoarece scopul hip-hop-ului e de a reda idei pe ritm. Poate fi considerat cu uşurinţă poezie, având o construcție stilistică similară, versuri pline de intensitate care conțin rimă, figuri de stil, jocuri de cuvinte, și, de cele mai multe ori, ironii fine care condimentează textul.

De asemenea, ar fi de menţionat caracterul cathartic al muzicii care se poate manifesta atât la artist, cât și la ascultător. Cuvintele sunt un mijloc de eliberare, fie că prin intermediul lor se exprimă trăiri pozitive sau negative. Ele sunt transmise mai departe către ascultător, ajutându-l să se identifice cu o altă persoană, să empatizeze, să nu se simtă singurul aflat într-o anumită ipostază. Rolul educativ al muzicii hip-hop se desfășoară pe mai multe nivele care derivă din mesajul propriu-zis, dar și din modul de prezentare a acestuia. Astfel, individul poate fi încurajat să spună lucrurilor pe nume, să lupte pentru valorile în care crede, să deschidă ochii asupra a ceea ce îl înconjoară, să depășească barierele și stereotipurile, să se autodepășească. Acest gen de muzică se bazează foarte mult pe capacitatea de comprehensiune. Hip-hop-ul atinge sufletul abia după ce a trecut prin filtrele intelectului şi a fost înţeles.


În anumite țări există profesori care au înţeles cât de importantă este latura educativă a hip-hop-ului şi au introdus studiul acestuia în școli, folosindu-se de piese aşa cum alţii se folosesc de cărţi de beletristică. Aşadar, ei explorează intertextualitatea, făcând antologii formate din textele pieselor hip-hop și poezii ale autorilor canonici sau analizând filme în corelație cu melodii. Se descoperă astfel teme comune, se face analiză pe text, se discută idei şi se explică concepte. S-a descoperit de asemenea că hip-hop-ul reprezintă un instrument de învățare foarte eficient care stârnește interesul elevilor și îi încurajează să citească, să scrie mai mult și să își dezvolte simțul critic.

 

 

 

Există totodată o relație strânsă între personalitate și muzică în care cele două se influențează reciproc. E un fapt cunoscut că oamenii preferă să asculte muzica ce le oferă nivelul optim de stimulare. Astfel, ei vor alege ceva care are capacitatea de a îi provoca intelectual, de a le dezvolta imaginaţia şi nu în ultimul rând de a le induce anumite stări emoţionale. Muzica şlefuieşte caracterul, fiind reprezentativă pentru individ. Dacă am defini educaţia ca activitate socială ce are caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generațiile tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice, am constata o identificare a acesteia cu ceea ce inseamnă hip-hop-ul.

 

Sursa: eGaming