Chivu ştie cum ne putem califica la Euro 2012! "Avem un atu: revenirea lui Mutu"

[ImPaCt 3]

Chivu, căpitanul tricolorilor, spune că vrea să-şi încheie cariera la campioana Italiei, dar că încă mai are multe lucruri de făcut: "Vreau să joc, să câştig şi să mă calific la turnee finale cu naţionala".

 

Care este momentul care te-a impresionat cel mai mult în 2010?

În plan personal? Categoric, momentul în care am ţinut-o în braţe prima dată pe Anastasia (n.r. - fetiţa cea mică a lui Chivu). Clipele acelea sunt unice. Fotbalistic vorbind, au fost mai multe momente speciale în 2010.

 

Să le luăm pe rând...

Începând cu accidentarea de pe 6 ianuarie, cu mesajele de încurajare primite de la colegi, preşedinte, antrenori, prieteni sau fani pe care nu-i cunoşteam şi terminând cu trofeele pe care le-am câştigat. Singurele mele preocupări după accidentare erau să-mi revin, să pot să-mi ţin copiii în braţe, copilul, de fapt, că Anastasia încă nu era venită pe lume. Dar totul a decurs normal, am văzut că lucrurile evoluează spre bine şi că voi putea să mai joc fotbal.

 

"La revenirea pentru inter mă simţeam ca la 16 ani"

 

Dar momentele când un stadion întreg te-a aplaudat la primul meci de la accidentare?

Pe moment nu mi-am dat seama. Înainte de meci am avut nişte emoţii pe care nu le-am mai trăit niciodată. Practic, mă simţeam ca un puşti de 16 ani, protejat de antrenor prin a-l anunţa în ultimul moment că va juca.

 

Nu te-a anunţat?

Nu. Cred că a făcut bine, pentru că, dacă mă anunţa, noaptea n-aş fi dormit. Mă aşteptam să fiu pe bancă, să intru zece minute dacă era nevoie şi, deodată, m-am trezit între primii "11", deşi aveam doar zece zile de antrenament cu echipa.

 

Au trecut zece ani de glorie...

 

La 20 de ani erai o tânără speranţă, te impuneai la Euro 2000. La 30 de ani eşti un jucător consacrat, cu multe realizări în CV. Nu au trecut prea repede aceşti zece ani?

Depinde cum percepi, la ce te raportezi. Anii trec, oricum. Mai ales în situaţia în care zece luni pe an eşti implicat în activităţi, în jocuri, nu ai timp să te gândeşti că vin Sărbătorile sau onomastica unui membru al familiei... Da, trec repede, parcă ieri eram în 2009 de Sărbători, în vacanţă cu soţia, şi dintr-odată se termină 2010. Dar e şi uzura mare, psihică.

Dar sunt lucruri palpabile...

Sunt realizări frumoase, făcute în 10 ani. Nu ştiu dacă sunt puţini sau mulţi. Vreau să cred că sunt puţini pentru că mai am atâtea de făcut. Îmi doresc să fac lucruri cu familia, profesionale.

 

Te vezi retrăgându-te din fotbal de la Inter?

Da, de ce nu? Mai am un an şi jumătate de contract, vom vedea dacă vom mai prelungi această înţelegere. Să vedem în ce condiţii voi ajunge la 32 de ani. Sigur, lucrul acesta mi l-aş dori, să mă retrag de la Inter.

 

N-a cântat imnul Reşiţei, să nu se interpreteze

 

Ai mai reuşit un lucru în 2010, să reînvii spiritul Reşiţei printr-o reclamă, cea de la Vodafone...

Fata mea e cea mai fericită că am făcut reclama. Când a apărut eu eram la Adu Dhabi şi Natalia nu m-a văzut două săptămâni. Îmi povestea Adelina că se punea în faţa televizorului, chiar şi când nu erau reclame şi striga după mine... E frumos, pentru că e vorba despre nişte copii, despre Reşiţa, şi că am putut să-i implic şi pe ei în această activitate a mea.

 

Am văzut că nu ai cântat "Rosso-nerri suntem noi..."

Nu l-am cântat pentru a nu se face speculaţii. Noi avem talentul acesta de a căuta asocieri, de genul «uite, Chivu cântă de AC Milan»... S-a mai interpretat o dată. Când s-a dezvelit monumentul de la Reşiţa, dedicat tatălui meu, am primit un tricou al echipei de fotbal, iar undeva a apărut titlul "Chivu s-a pozat cu tricoul duşmanului".

 

Acasă discuţi despre fotbal sau laşi problemele la uşă?

Foarte puţin. Dacă sunt întrebat, discut, dar de obicei nu...

(intervine Adelina: "Norocul lui este că-mi place şi mie").

 

E ceva special ca la patru luni de la accidentarea la cap să câştig Liga Campionilor când nici nu credeam să mai joc fotbal

Cristi Chivu, fundaş Inter

 

Nu m-aş face antrenor pentru simplul motiv că urăsc cantonamentele

Cristi Chivu, fundaş Inter

 

Nu am jucat niciodată la pariuri sportive. Mai fac pariuri cu Adelina, pe un vin rar, care se găseşte mai greu la Milano, dar nu câştig

Cristi Chivu, fundaş Inter

 

 

"Abia aştept noul stadion naţional"

 

Hai să vorbim şi de naţională. N-am bătut Albania şi Belarus, dar vorbim de victorie cu Bosnia...

Trebuie. E un meci decisiv cu Bosnia. Dacă pierdem acolo, nu mai avem nicio şansă. Cu un egal am fi în cărţi, dar depindem de alte rezultate. Singurul rezultat util e victoria. Şi eu cred că o putem obţine, pentru că am crescut. Chiar dacă foarte multă lume judecă echipa naţională prin prisma rezultatelor. Suntem mult mai organizaţi, mult mai disciplinaţi, mai conştienţi de forţa proprie şi de valoarea pe care le avem, de limitele noastre. Suntem pe drumul cel bun şi e imposibil să nu apară şi rezultatele. Şi mai avem un atu: revenirea lui Mutu. Sperăm să joace, să urce ca joc şi realizări personale, şi sunt convins că selecţionerul va avea ochi şi pentru el.

 

Poate fi un atu şi faptul că vom avea un stadion naţional?

Poate că da, poate că nu. Am jucat peste tot în ţară, acolo unde s-a putut, pentru ca românii să se bucure de meciurile echipei naţionale. E bine că vom avea un stadion naţional, dar mai important este să avem vreo 50.000 de oameni meci de meci, indiferent că jucăm cu Franţa sau cu Luxemburg. Oamenii sunt supăraţi, plictisiţi şi numai prin rezultate bune putem să-i aducem alături de echipa naţională.

 

Ai fost un jucător consecvent, nu ai schimbat multe echipe în carieră...

Doar trei echipe în 11 ani, iar această constanţă e foarte importantă. Contează foarte mult să ai linişte, să ştii că eşti constant, că eşti apreciat şi că după vacanţa de vară ai un loc unde te întorci.

 

Sursa:ProSport.ro