[Prezentare] DiRT 3

[kenjiA 206]

• 
   
  
• Poster :
  
• Numele jocului : DiRT 3
  
• Descriere :viaţa reală, nu mă pot numi nici măcar şofer de duminică. Am carnet, dar n-am ce conduce, un fel de „am cu ce, dar n-am cu cine”, aşa că momentele în care mă apucă dorinţa de şofat le „omor” pe circuite virtuale. Mai la începutul anului, am discutat despre Hot Pursuit, care a încins monitorul cu luminile poliţiei, iar apoi a venit Shift 2 Unleashed ca să ne amintească de ce există şi jocuri slabe în seria Need For Speed.
  
• Cerinte de sistem : PC recomandat: Core i5, 3GB Ram, 512MB Video Card
  
• Trailer :
  
• http://www.youtube.com/watch?v=aqRafZz6Y7o
  

 

-----------------------------------------------------

 

DiRT 3 nu este nici el un necunoscut al genului, pornind de fapt din seria Colin McRae Rally. Cum celebrul pilot de raliuri a plecat să şofeze alături de Ayrton Sena pe pistele Raiului, anul acesta seria a renunţat să-i mai poarte numele, însă asta nu e singura schimbare, unele dintre ele având şanse mari să-i deranjeze pe cei care apreciau în primul rând elementul de simulare.

 

De altfel, chiar de la primul DiRT cursele de raliu pur-sânge n-au mai fost elementul principal, apărând şi discipline precum Hillclimb. Acum s-a revenit la raliul de bază, dar nu lipsesc şi elementele aparte, cu alte cinci tipuri de curse: Head2Head (Spectator Stages), în care concurezi cu un singur adversar, pe piste diferite; RallyCross, TrailBlazer şi LandRush, completate de foarte exoticul Gymkhana.

 

 

Dacă primele tipuri de întreceri se bazează pe viteză şi cei mai buni timpi înregistraţi pe traseu, Gymkhana pare a fi scos direct dintr-un arcade: trebuie să faci „gogoşi”, să te învârţi în jurul propriei axe (cu maşina) ca un câine în urmărirea propriei cozi, să „zbori”, să loveşti blocuri galbene sau panouri cu faţă de roboţi invadatori. De departe cel mai greu mod din tot single-player-ul, este totuşi şi cel mai controversat: personal, nu prea i-am găsit justificarea într-un joc cu pretenţii mai serioase în direcţia simulării. Pe de altă parte, poate oferi o variaţie binevenită faţă de cursele normale, care spre finalul campaniei devin de-a dreptul plictisitoare; cum majoritatea acestor întreceri pot fi ignorate, cei care nu se omoară după figuri spectaculoase pot să şi uite de existenţa lor.

 

În modul carieră (Tour) sunt incluse patru sezoane a câte patru cupe, completate de alte şase cupe individuale, pentru fiecare tip de cursă în parte şi trei piste pentru figurile acrobatice Gymkana, unde trebuie să îndeplineşti misiuni; partea single-player mai vine şi cu obişnuitul skirmish (Time Trial şi Single Race), curse în care poţi alerga singur sau contra unui „ghost” pentru a stabili cei mai buni timpi pe piste alese de tine, ziua, noaptea, pe ploaie sau viscol, în funcţie de preferinţe.

 

 

Aşa cum tipurile de curse sunt de ajuns de interesante şi variate, la fel sunt şi maşinile. Avem parte şi de ”tineri” şi de legende, iar un BMW poate să-ţi scape rapid de sub control pe potecile din Kenya, la fel cum un Renault 5 dintr-o generaţie apusă se va comporta ca un cal nărăvaş prin viscolul Norvegiei. În total, avem 52 de maşini, unele trebuie cumpărate, altele se vor adăuga colecţiei în următoarele pachete.

 

Din păcate, maşinile nu mai pot fi alese când vrei tu, ci sunt pur şi simplu adăugate pe măsură ce creşti în nivel. Din acest punct de vedere, orice cursă îţi aduce un număr de puncte de reputaţie, mai mic sau mai mare în funcţie de poziţia ocupată la final. În plus, există şi bonusuri, de la câştigarea unei curse într-un timp anume până la a nu te roti deloc sau a fi în frunte la finalul primului tur de circuit.

 

O altă parte destul de neplăcută a accesului liberal la maşini este că cele mai noi îti vor aduce şi cea mai mare reputaţie, astfel că modelele tale preferate s-ar putea să fie rapid uitate în favoarea unui punctaj mai mare. Chiar şi aşa însă, de pe la nivelul 20 încolo, am trecut peste „foamea” de puncte şi am preferat o Lancia Delta Integrale în locul unui bolid modern doar pentru că ...era Delta Integrale!

 

 

Exceptând maşinile... normale, să le zicem, avem şi camioane şi buggies, variaţii binevenite pentru că acolo am preferat un mod de joc mai agresiv, chiar şi cu full damage activat (modul vizual va face să zboare bucăţi din maşină, dar nu îi afectează în niciun fel performanţa). Oricum, deşi ai terminat prematur cursa dacă „pupi” un copac cu 150km/oră, restul ciocnirilor minore nu se reflectă şi în performanţa maşinii, eventual să afecteze direcţia sau vitezele.

 

Controlul şi modul în care răspunde maşina sunt excelente, deşi n-am avut curajul să rămân prea multă vreme pe tastatură, apelând la controller. Există un nivel global de dificultate, dar fiecare cursă poate fi setată atât de uşoară sau atât de grea pe cât îţi doreşti, plus posibilitatea de a ajusta raporturile cutiei de viteze, aerodinamica, distribuţia şi suspensiile. Asistenţa oferită jucătorului este şi ea setată în funcţie de dificultate, mergând de la zero pentru aşi până la indicarea traseului optim (verbal şi vizual), ABS şi cutie automată chiar şi pentru maşini care n-au visat niciodată că aşa ceva ar putea exista.

 

Încă o dată, nivelul de ajustare nu merge până în pânzele albe (Live for Speed, cineva?), dar te poţi juca pe diverse niveluri doar pentru a simţi cum ar fi să conduci o maşină din anii’80. Personal, recomand un nivel cel puţin normal de joc pentru a-ţi face o idee bună despre DiRT 3; pe Casual, totul e mult prea uşor, treci ca gâsca prin apă inclusiv prin finalele de sezon şi poti umbla cu acceleraţia la podea mereu, ca într-un arcade pur; eşti prea puţin penalizat pentru curbe aiurea, redresarea din drift e eficientă mereu etc.

[juicyfigy 0]

 

[*]Poster :

[*]Numele jocului : DiRT 3

[*]Descriere :viaţa reală, nu mă pot numi nici măcar şofer de duminică. Am carnet, dar n-am ce conduce, un fel de

[Radu_Toretto 1,095]

Ghita, mai uitate si tu ce si pe unde postezi.

Closed.